Putine mancaruri sunt astazi mai faimoase si mai apreciate in intreaga lume decat pizza. Pizza traditionala este, in Italia, o mancare autentica. Italienii isi iau pizza foarte in serios, au reguli stricte privind pregatirea ei si tin mult la istoria acestui preparat tentant. Sa vedem, deci, care este povestea pizzei.
Pizza, in forma sa cea mai de baza, ca o paine turtita, are o istorie indelungata in Marea Mediterana. Mai multe culturi, inclusiv grecii si fenicienii, au mancat un aluat subtire format din faina si apa. Aluatul era gatit prin plasarea pe o piatra fierbinte si apoi condimentata cu ierburi. Grecii au numit acesta pizza timpurie ,, plakous” si a fost practic folosita alaturi de mancaruri ca tocana sau bulion gros. Inca nu era ceea ce numim pizza astazi, dar era foarte asemanatoare foccaciei moderne.
Cuvantul ,,pizza” se presupune ca provine de la cuvantul latin ,,pinsa”, adica aluat subtire, cuvant care apare pentru prima data intr-un document in anul 997, apoi in alte documente medievale din Italia Centrala si de Sud. O legenda sugereaza ca soldatii romani au prins gustul pentru traditionalul aluat evreiesc Matzo in timp ce stationau in Palestina, ocupata atunci de romani, si au dezvoltat o mancare similara dupa intoarcerea acasa. Cu toate acestea, o descoperire arheologica recenta a gasit o pizza conservata din epoca bronzului in regiunea Veneto. In Evul Mediu aceasta pizza timpurie a inceput sa se bucure de un aspect si un gust mai modern. Taranii din acea vreme foloseau putinele ingrediente pe care le aveau pentru a produce aluatul modern de pizza si o inmuiau cu ulei de masline si ierburi. Introducerea Mozzarellei Buffalo a dat pizzei o alta dimensiune. Chiar si astazi utilizarea de mozzarella di buffalo proaspata in pizza italiana nu poate fi inlocuita.
Introducerea de rosii in bucataria italiana in secolele 18 si inceputul secolului al 19-lea ne-a oferit in sfarsit adevarata pizza moderna italiana. Chiar daca tomatele au ajuns in Italia prin anul 1530, la inceput se credea ca acestea erau otravitoare si erau cultivate doar pentru decorare. Cu toate acestea, taranii inovatori din Napoli au inceput sa foloseasca fructul presupus mortal in multe dintre alimentele lor, inclusiv in pizzele lor timpurii. Din acea zi, bucataria italiana s-a schimbat complet. Odata ce membrii aristocratiei au incercat pizza, acestia nu au mai putut renunta la acest tip de mancare. Pe masura ce popularitatea pizzei crestea, vanzatorii de strada, care pana atunci vindeau pizza doar la tarabele din strazi, au inceput sa deschida magazine reale, unde oamenii puteau comanda pizza cu multe topping-uri diferite. Pana in 1830, ,,Antica Pizzeria Port’Alba” din Napoli devenise prima adevarata pizzerie, care inca produce capodopere.
Populara pizza Margherita isi datoreaza numele reginei Margherita din Italia, care in anul 1889 a vizitat Pizzeria Brandi din Napoli. Pizzaiolo (pizzar in italiana, de aici vine si numele nostru 🙂 ), Rafaele Esposito, a creat o pizza pentru Regina care continea cele 3 culori ale drapelului Italian rosu (roșii), alb (mozzarella) si verde (busuioc) – iar reginei Margherita i-ar fi placut atat de mult mancarea incat pizza a primit numele ei, raspandindu-se acum pe intreg teritoriul Italiei.
Pizza Margherita a stabilit standardul, insa exista numeroase soiuri populare de pizza preparate in Italia de azi si in toata lumea. Pizza traditionala italiana de la o pizzerie este recunoscuta ca avand forma rotunda si blatul subtire, facuta la comanda si mereu preparata intr-un cuptor cu lemne. Astazi, pizza se serveste in nenumarate variante, cu tot soiul de topping-uri si se gaseste aproape oriunde. Dar pentru o pizza adevarata, tot in Italia trebuie sa mergem, si nu oriunde, ci la Napoli sau… la Pizzaiolo din Brasov. 🙂
